Hieroglife

O hieroglifă este un caracter al sistemului de scriere al Egiptului antic ce conținea o combinație de elemente logografice, alfabetice și ideografice.

Papirusul lui Ani, un manuscris tip papirus, scris cu hieroglife cursive.

Jean-François Champollion avea ca definiție a sistemului hieroglific, "un sistem complex, o scriere figurativă, simbolică și fonetică, în acelasi timp, într-un același text, aceeași frază, uneori același cuvânt.".

În funție de context, un același caracter poate avea un sens:

  • figurativ (ideografic), caracterul exprimă ceea ce reprezintă el;
  • simbolic, caracterul exprimă o idee diferită de ceea ce reprezintă el;
  • fonetic, caracterul este utilizat ca și literă într-un cuvânt, fără altă valoare în afara sunetului care îi corespunde în ansamblul de sunete al cuvântului.

Aparitia hieroglifelor este considerată a fi către 3500 î.e.n. Inițial exclusiv figurativă, având în jur de 700 de caractere, scrierea hieroglifică s-a îmbogățit în timp, ajungând la nu mai puțin de 5.000 caractere în epoca greco-romană.

Hieroglife pe o stelă funerară Egipteană

Simboluri uniliterale sau monoliterale

Simboluri monoliterale

Simbol

Transliterare traditionala

 

Observatii

un vultur egiptean

3

numit aleph

o trestie

numit yodh

o pereche de trestii

 

y

 

dublu yodh

un rau(nu este sigur)

 

un brat

ʾ

numit ayin

sau

un pui de quail

w

numit waw

picior

b

 

pres din trestie

p

 

o vipera cu corn

f

 

o bufnita

m

 

un val

n

 

o gura

r

 

un adapost din trestie

h

 

o placenta

x

 

un animal belly with tail

 

un prosop impaturit

 

s

 

o balama de usa

 

o piscina

š

 

panta unui deal

sau q

k

un cos cu maner

k

 

un suport pentru vase

g

 

o paine

t

 

o franghie

sau tj

 

o mana

d

 

o cobra

sau dj

j

 

Simboluri biliterale

 

Simboluri triliterale

 

Hieroglifele se pot citi în mai multe moduri

Sensul de citire a propozițiilor se face de la stânga înspre dreapta. Acest lucru se poate aplica și cuvintelor separate, dar nu este o regulă definită deoarece sunt cazuri în care citirea se face și de la dreapa înspre stânga, la fel ca în majoritatea limbilor. De obicei sensul de citire al cuvintelor se determină in funcție de orientarea reprezentărilor care alcătuiesc cuvântul, astfel: dacă animalele, oamenii sau plantele sunt orientate cu fața înspre stânga, citirea se va face de la stânga, iar dacă sunt orientate înspre dreapta citirea se va face de la dreapta. Dispunerea cuvintelor se poate întâlni si pe coloane, citirea făcându-se de sus în jos sau invers în funcție de conținut.