Cartea Mortilor
Cartea Mortilor este numele comun în Egiptul Antic al textelor funerare cunoscute si ca Vrăji de Chemare. Este o descriere a conceptiei egiptene despre viata de apoi, precum si o colecție de imnuri, vrăji si instructiuni pentru a permite celui decedat să treacă prin diferitele obstacole spre viata de apoi.
Cartea Mortilor a fost cel mai frecvent scrisă pe papirusuri defilate si plasate în sicriul din camera mortuară a decedatului.
Numele de Cartea Mortilor a fost inventat de egiptotlogul german Karl Richard Lepsius, care a publicat o selecție a textelor în 1842. Când a fost descoperită prima dată Cartea Mortilor a fost considerată a fi Biblia egiptenilor antici. Dar, spre deosebire de Biblie, Cartea Mortilor nu stabileste principiile religioase ce trebuiesc respectate de un credincios. Cartea nici nu a fost considerată de vechii egipteni care fiind produsul unei revelații de natură divină, astfel încât conținutul ei să nu poată fi schimbat în timp.
|
Acest detaliu al unei imagini din Papirusul lui Hunefer (aprox.1375 î.Cr.), arată inima lui Hunefer cum este măsurată pe cântarul lui Maat având contragreutate pana adevărului, cel care măsoară este zeul cu cap de șacal Anubis. Cel cu cap de ibis, Thot, scribul zeilor, scrie rezultatul măsurătorii. În cazul în care inima lui Hunefer este mai ușoară decât pana el are permisiunea de a trece în viața de apoi. Dacă nu, el este mâncat de creatura Amut cea compusă din părți de crocodil, leu și hipopotam. Scenete, ca aceasta, sunt o ilustrare comună a cărților egiptene a morților. |
|
Acest tablou, din Papirusul lui Hunefer, arată inima lui Hunefer cum este cântărită. În scena anterioară, Hunefer este condus la sala de judecată de către Anubis . După cântărire, Hunefer triumfător că a trecut testul, este prezentat de Horus la altar lui Osiris care are pielea verde, zeul lumii de dincolo și al morții, însoțit de Isis și Nephthys. 14 zei egipteni, stând jos, sunt desenați mai sus, în ordinea judecătorilor. |
|
Cântărire a inimii, scenă de pe Papirusul lui Ani, cca. 1200 î.Hr. |
|
Cartea Porților este un vechi text funerar egiptean din perioada Noului Regat.Se narează trecerea unui suflet nou decedat în lumea următoare, corespunzătoare călătoriei soarelui, deși în lumea de dincolo călătoria are loc în timpul orelor de noapte. Sufletul este obligat să treacă printr-o o serie de porți în diferite etape ale călătoriei. Fiecare poartă este asociată cu o zeiță diferită și impune ca defunctul să recunoască caracteristicile speciale ale zeității. Textul implică faptul că unii oameni vor trece prin porți nevătămați, dar alții vor avea de suferit chinuri într-un Lac de Foc.
Desen din Cartea Porţilor, o frescă de pe mormântul lui Seti I,prezentând (de la stânga):libanez alb,nubian,asiatic,egiptean. |
